Dilema

[Dan Pop]

Depinde si de portret. 85mm mi se pare cam mult pt indoors (85X1,5 cat e factorul de crop).

Dimpotriva, daca nu vrei un "portret" din cap pina-n picioare, factorul de crop nu face decit sa creasca atractivitatea acestui obiectiv pentru ca mareste distanta dintre fotograf si subiect, dar nu atit de mult incit cei doi sa nu mai incapa intr-o camera de dimensiuni normale.

Poti incerca si noul 35mm 1,8 de la Nikkor ce urmeaza sa apara in martie. Are pe DX clasicul 50mm si e foarte luminos si cu un bokeh pe masura iar pretul va fi foarte ok....

Pe vremuri, cind obiectivul standard era singurul pe care-l aveam, deci trebuia sa fie bun la toate (inclusiv la aparatul de marit ) am facut si portret cu el, dar nu l-as recomanda pentru asa ceva decit in lipsa de alta solutie.

Cit despre bokeh-ul lui 35 f/1.8, sa nu uitam ca este totusi un 35 mm si are profunzimea unui 35 mm (factorul de crop nu afecteaza si profunzimea obiectivului), asa ca acel bokeh (pe care inca nu l-a vazut nimeni) nu prea are multe sanse sa se manifeste la o fotografie de interior. Testul de mai jos a fost facut cu un 35 mm la f/2 pe un D300. Desi spatarul canapelei era de doua ori mai departe decit marul pe care am focalizat, apare mult prea clar in fotografie ca sa nu se puna problema bokeh-ului.

[mandea]

Nikkor 50mm f/1.8D ti se pare a avea vreo problema la portrete?
Ti se pare prea scurta focala? (50x1.5=75 mm eq.)

Intre 50mm si 105 mm (asta am eu) mi se pare mai greu de folosit ultimul pentru portrede pe DX, distanta fata de subiect devine substantiala.

[Dan Pop]

Nikkor 50mm f/1.8D ti se pare a avea vreo problema la portrete?
Ti se pare prea scurta focala? (50x1.5=75 mm eq.)

Pe DX e la ce consider eu limita inferioara (ca focala) pentru portret.

Intre 50mm si 105 mm (asta am eu) mi se pare mai greu de folosit ultimul pentru portrede pe DX, distanta fata de subiect devine substantiala.

E adevarat, cu o focala echivalenta de peste 160 mm poti avea oarece dificultati in locuri strimte, dar in aer liber as prefera 105-ul in locul 50-ului, pe DX.

Avantajul perechii D300 + D700 este ca iti poti alege combinatia aparat/obiectiv functie de necesitatile momentului, acelasi obiectiv capatind valente diferite dupa cum e pus pe un aparat sau pe altul. D300-ul favorizeaza teleobiectivele, D700-ul favorizeaza superangularele, iar obiectivele din zona 50 - 105 le folosesti dupa necesitati (105-ul "de portret" pe D700, 105-ul "teleobiectiv" pe D300).

[johndoe21ro]

Eu am 105mm 2.8 VR si am scapat de tot ce am avut. Deocamdata nu am gasit o lentila pe care sa o achizitionez asa ca am stors dintr-asta tot ce am putut. Asa am invatat sa trag cadre destul de ok ca si compozitie si perspectiva cu un tele de 157,5mm de vreo 3 luni. Pt indoors e greu cu 105-ul, poate chiar imposibil in functie de marimea camerei/studioului sa incadrezi corespunzator dar pt portrete in natura indraznesc sa spun ca este focala perfecta - in Romania chiar poate putin prea scurta - oamenii au o educatie mai precara, mai timizi sau mai agresivi si se simt foarte stanjeniti de un obicetiv indreptat catre ei. Cred ca 85mm 1.8 si 105mm 2.8 VR sunt obiectivele Nikon cele mai propice fotografiei de portret (luminoase, optica, constructie). Nici 50mm nu este o focala mica (mai ales pe DX cred ca este ok) ... conteaza f mult si engrama perspectivei fotografului. Cum ii place sa incadreze si ce ii place sa includa/obtina. Portrete excelente se pot face si cu 50mm 1.4 sau 35mm 2.0 ... departarea subiectului de fundal si realizarea unui bokeh excelent amplificand calitatea portretului ... mai ales cel instantaneu sau de copii.

[Dan Pop]

pt portrete in natura indraznesc sa spun ca este focala perfecta - in Romania chiar poate putin prea scurta - oamenii au o educatie mai precara, mai timizi sau mai agresivi si se simt foarte stanjeniti de un obicetiv indreptat catre ei.

Pentru genul asta de "portrete" si eu consider 105 mm pe DX cam scurt, dar 180 mm f/2.8 pe DX este numai bun. Obiectivul este suficient de scurt si subtire ca sa nu bata la ochi, mai ales de la distanta destul de confortabila fata de subiect de la care este folosit in mod normal.

[mandea]

Consider ca putem sa aplicam logica asta si invers - in momentul cand lucrezi cu cineva cunoscut sau pregatit pentru a poza, o focala mai mica permite anumita legatura intre fotograf si subiect si imbunatateste comunicarea.

Oricum, pretul unui Nikon AF 50mm f/1.8D (aproape de neglijat) ar trebui sa-l faca nelipsit din "arsenal", putandu-l astfel folosi atunci cand 105mm ar putea sa prezinte inconveniente.

[Dan Pop]

Consider ca putem sa aplicam logica asta si invers - in momentul cand lucrezi cu cineva cunoscut sau pregatit pentru a poza, o focala mai mica permite anumita legatura intre fotograf si subiect si imbunatateste comunicarea.

E o logica care-mi cam scapa. De ce comunici mai bine cu subiectul de la un metru decit de la trei? Ca doar nu discutati in soapta...

Se spune ca subiectul se simte mai relaxat daca nu are obiectivul in coasta. In plus, apropierea excesiva de subiect risca sa interfereze si cu iluminarea din "studio", dind nastere unor umbre nedorite. Si, nu in ultimul rind, focalele mici au profunzime mare, facind mai dificila izolarea subiectului de fundal.

Oricum, pretul unui Nikon AF 50mm f/1.8D (aproape de neglijat) ar trebui sa-l faca nelipsit din "arsenal", putandu-l astfel folosi atunci cand 105mm ar putea sa prezinte inconveniente.

Pe format DX, mai merge (obiectivul comportindu-se ca un teleobiectiv usor), dar pe format FX apropierea de subiect devine excesiva (cu exceptia cazurilor de portret in context sau in grup).

[nikonians_ro]

Un model neexperimentat oricum se va simti ciudat in timpul sedintei foto indiferent de obiectivul folosit. E adevarat ca efectul poate este putin, foarte putin accentuat la folosirea obiectivelor mai voluminoase.
Cel mai bun antidot la acest tip de stres din partea modelului este permanenta comunicare cu subiectul prin vizualizarea impreuna cat mai deasa a LCD-ului aparatului si explicandu-i ce dorim sa obtinem. De ce dorim sa stea un pic mai la dreapta..., de ce sa tina mana intr-un anumit fel...., de ce sa intoarca putin capul in acea directie...., de ce..., de ce ..., de ce....In felul asta modelul se implica impreuna cu fotograful. Dintr-un simplu spectator devine participant.
In momentul imediat urmator stabilirii acestei comunicari modelul devine mult mai flexibil. Cand modelul vede rezultatul dorit in urma indicatiilor primite capata incredere fata de fotograf .
Desigur asta nu e valabil si atunci cand fotografiezi o conferinta sau o activitate in care nu poti interveni. Nu vorbim de fotoreportaj, ci de sedintele de portret.

[nikonians_ro]

In completarea celor pe care le-am spus mai sus.
Am aplicat tehnica asta mereu cand am avut ocazia. Intr-o zi aveam programata o sedinta de 2 ore ( intre 12-14 ) . Modelul la inceput a fost destul de incordat dar pe parcurs a devenit foarte receptiv. Si-a mai dorit inca o iesire pentru a doua zi. Am fotografiat in diverse locatii de la ora 10 dimineata , pana la 20.00 cand deja era intuneric demult afara si oboseala isi spunea cuvantul din partea amandurora.
O solutie excelenta cand lucram cu modele fara experienta : comunicarea cu subiectul prin intermediul Lcd-ul aparatului

[mandea]

poate persoanele cu care am lucrat au preferat apropierea dintr-un motiv care-mi scapa sau dupa cum zice nikonians_ro s-au gandit ca marimea conteaza si s-au speriat de dimensiunile considerabil mai mari ale 105mm .
Iar lipsa unei experiente continue si intelungate nu-mi furnizeaza suficiente exemple.

Oricum la ideea cu interferenta cu lumina nu m-am gandit, un sfat foarte interesant.

Si probabil ca fiind limitat la utilizarea unui aparat DX sunt constrans putin in aprecierea folosirii unui astfel de obiectiv.

Nu pot decat sa apreciez utilitatea unei astfel de discutii si pe termen lung.