rusalin2016 scrie:Da, mai simpla pt 500 de pagini, raman cele 3500 de A2, si 6700 de A1... Numarate pana acum.
N-a spus nimeni ca va fi usor sa scanezi o astfel de arhiva; sigur ca formatele mari vor trebui scanate pe bucati si lipite ulterior cu un program oarecare, dar macar se va obtine o imagine clara, fara distorsiuni, fara aberatii si cu detaliile foarte bine redate pe toata suprafata imaginii finale. Acealasi lucru se face si cu un DSLR (pozare si lipire cadre), dar va fi nevoie suplimentar de timp pentru corectia deformarilor si aberatiilor de tot felul pentru fiecare bucatica ce va compune imaginea finala, iar detaliile vor fi neuniforme pe imaginea finala din cauza diferentei de calitate intre centrul si marginile fiecarui cadru facut cu orice obiectiv, fie el cel mai rectiliniu din lume.
E posibil ca pentru formatele mari (A2/A1/A0) sa fie util chiar un scaner portabil care va crea fâşii de imagini fara distorsiuni, cu detalii maxime (functie de rezolutia folosita la scanare) si care vor avea o mai buna constanta a rezultatelor ce va reduce timpul de prelucrare (lipire).
Scanerul prezinta in astfel de situatii avantaje majore: nu are nevoie de instalatii complicate de iluminare uniforma a sursei, copiaza imaginea fara distorsiuni, ofera o constanta in rezultate foarte buna si elimina timpul de prelucrare suplimentara nesar corectiei aderatiilor si distorsiunilor; e drept ca pentru formatele mari trebuie inventat un sistem de tip slider pentru scaner, dar si in cazul fotografierii era nevoie de unul mult mai complicat pentru aparat si pentru suportul imaginii care sa ofere simultan si o iluminare constanta si uniforma a imaginii-subiect.
In cazul utilizarii unui DSLR, se monteaza aparatul+obiectivul pe un slider/sina, in patina aparatului se monteaza o lampa LED si se captureaza prin tethering fragmentele unei linii (cu automatizarea corectiilor de distorsiuni si aberatii si eventual un crop al imaginilor care sa elimine marginile cu calitate/rezolutie scazuta) dupa care se repeta procesul pentru urmatoarele linii de imagini, functie de dimensiunea subiectului; partea proasta e ca trebuie mentinuta cu precizie planeitatea intre suportul imaginii si planul focal si a distantei intre cele 2 planuri ceea ce implica un rig destul de elaborat si un spatiu destul de generos in care sa fie asamblat respectivul rig ( am in vedere in special formatele mari A2/A1/A0).
Ca si necesar pentru utilizarea DSLR-ului: un obiectiv cat mai rectiliniu (Nikkor 60mm/2.8D macro e unul dintre cele mai bune pentru reproducere), un DSLR cu 10/12-16 Mpx rezolutie a senzorului FX sau DX (nu are importanta daca e FX sau DX in acest caz) si un sistem de iluminare constanta (LED sau neon), totul montat pe un ansamblu ce trebuie sa mentina planeitatea intre subiect si planul focal al aparatului.