RRS scrie:Domnule Pop, si daca e nesportiv, nunta in speta, se castiga cateva stopuri daca exista stabilitatea oferita de monopied... iar daca vrei lumina ambientala (si un 1600 in loc de 6400), e musai. Mai ales ca 70-200 din dotare nu are stabilizare optica, deci nu greutatea e amanuntul principal. Dar nu cred ca e o noutate
Scopul monopiedului nu este cistigarea de stopuri (din acest punct de vedere este o ruleta si mai ruseasca decit stabilizarea de imagine de la obiectivele/aparatele ieftine) ci preluarea greutatii obiectivelor lungi si grele (de la 300/2.8 in sus) atunci cind ele urmeaza a fi utilizate pe durate lungi de timp. Singurii fotografi profesionisti pe care i-am vazut desfasurindu-si activitatea cu acest accesoriu sint fotoreporterii sportivi. Lucru usor de inteles, avind in vedere ca un 300/2.8 are cam 3 kg, iar un 400/2.8 cam 4.5 kg.
Am fost si eu curios sa vad cu ce se maninca monopiedul si am ajuns sa am vreo 5, de la Manfrotto, Giottos, Cullmann la chinezisme ieftine. Am ajuns la concluzia ca sint mult mai utile ca toiage de mers pe munte (unul chiar are si busola) decit ca stabilizatoare de imagine. Cel mai eficace dintre ele s-a dovedit Cullmann-ul (link magazin online), un monopied pentru compacte (nu am renuntat la fotografia cu aceasta categorie de aparate), pe care il folosesc, de obicei, in pozitia strins, pentru ca imi da o priza mult mai buna asupra aparatului compact, atunci cind fotografiez la timpi lungi.
Asta este experienta mea personala cu monopiedele si concluziile mele bazate pe aceasta experienta. Departe de mine intentia de a descuraja pe altii sa-si faca propriile experimente, pe banii si timpul lor. Am oferit-o strict pentru uzul celor interesati sa invete din experienta altora.
