Dinu Lazar scrie:Da... eu am fost sefu` cineclubului la liceul Nicolae Balcescu... actualul colegiu Sava...vreo 3 ani. In timpul asta am participat cu fotoclubul eu sau membrii la zeci de tabere foto, la peste o suta de concursuri foto la nivel de judet, oras, tara... Si aveam si scule.
De filmat pe 16 mm aveam o trusa Admira ( ceheasca, cu motor electric, foarte buna), un Krasnogorsk cu zoom 12x si un vechi Bolex. Pe super 8 aveam vreo 7-8 aparate rusesti. De fotografiat: aveam Exa, Exacta Varex, Practica, si chiar Pentacon Super ( un Practica evoluat) - si in ultimul an am luat si trei Kiev 66, o copie destul de putin fiabila a Hasselbladului. In laborator aveam masina de developat film de 16 mm si super 8mm si 4 aparate de marit Krokus.
Vorbim de un liceu bucurestean in anii `70.
Sunt curios cite fotocluburi scolare sunt acum cu dotari similare sau mai tari. Cam asa se scrie istoria.
Îmi pare rău că am ajuns la un fel de polemică cu dl.Lazăr şi cu dl.Pop, oameni pe care-i respect în mod deosebit. Am mai spus-o şi repet: aia era la Bucureşti, oraşul în care se mai găseau unele chestii. Cu toate că majoritatea celor din provincie nu vor să o recunoasca, Bucureştiul nostru (pe lângă mizeria inerentă oraşelor mari) a fost un oraş pe care comuniştii nu au reuşit niciodată să-l îngenuncheze total. Spiritul lui a supravieţuit întotdeauna, prea multă cultură, prea mulţi oameni mari, prea multă istorie şi tradiţie. În provincie însă, situaţia nu era roză deloc, acolo nu se întâmpla ... nimic. La noi la Fotoclubul de la Casa Pionierilor din Tg.Mureş nu aveam mai nimic. Nu vorbesc aici de existenţa unor Fotocluburi de licee, după cunoştinţele mele nu exista la noi aşa ceva, singurul loc era Casa Pionierilor. Aveam o vechitură de aparat de mărit care ruginea de la neutilizare, o foame constantă de hârtie şi chimicale, etc. Singurul lucru care mai reuşea să adune copiii acolo erau filmele artistice antice. Atât mai făceam: proiecţie de filme, ajunsese toată activitatea un fel de vizionare de filme, la care nu reuşeam nicicum să sincronizăm sonorul de pe bandă magnetică cu imaginea de pe celuloid iar când reuşeam, se rupea pelicula de la veche ce era. În vreo 2 ani de zile am reuşit să măresc şi să developez fotografii de exact ...2 ori. Dacă din întâmplare citeşte cineva din Tg.Mureşul acelor ani şi nu e de-acord cu ce zic, îl rog frumos să mă contrazică.
Da, se poate să fi fost diferit în anii 60-70, nu am prins, nu cunosc. Eu am prins adolescenţa în anii 80 şi vorbesc de realităţile acelor ani.
Nu am vrut să fac aici critica comunismului, nu am eu treabă cu aşa ceva, dar nu puteţi nega realitatea celor descrise de mine. Voi aţi fost privilegiaţi. Câţiva. Restul nu. Nu a fost o situaţie normală oricum aţi lua-o. Nu aia era starea naturală, firească în care ar fi trebuit să trăim. Degeaba erau câţiva pricepuţi, talentaţi, geniali chiar, dacă erau reduşi la stadiul de iluştri anonimi. Degeaba existau 500 de genii care ajunseseră pe culmile fotografiei şi vorbeau între ei la cel mai înalt nivel despre fotografie, dacă restul de 21.999.500 habar n-aveau de existenţa lor şi pentru care fotografia se rezuma strict la pozele Agerpres cu Tovarăşul În Vizită De Lucru. Cam atât vedeam noi restul din mirificul domeniu.
Până la urmă, toată discuţia asta se reduce la clasicul şi eternul conflict dintre generaţii. Şi voi aveţi dreptate dar şi eu. Cu o mică menţiune însă: cei din generaţia voastră, dacă au vrut să facă fotografie au facut-o până acum. Deja au ajuns fotografi buni şi/sau celebri (nu neapărat). Puţin probabil să se mai apuce acum de fotografie. Cei din generaţia mea însă, se mai pot apuca chiar şi acum iar unii chiar o fac. Ei se vor lovi de impedimentele descrise de mine anterior, nu voi. Un alde nikonians_ro care se vede clar că ar fi vrut, dar nu a avut de unde. A mai studiat şi el tutoriale în care obturatorul e shutter, diafragma e apertură şi obiectivul e lens. Asta nu înseamnă însă că nu a înţeles exact fenomenul. Asta nu înseamnă că băiatul nu are talent sau că nu are şanse să obţină nişte imagini minunate. Se vede clar că-l interesează, depune un efort deosebit şi că vrea într-adevăr să progreseze. Păi în cazul ăsta eu aş zice în felul următor: Hai să-l ajutaţi dacă vreţi! Să nu-l mai luăm la mişto, să nu ne mai luăm de el că nu ştie anumite chestii, este normal să nu le ştie, de aceea s-a făcut acest forum. Până la urma despre asta e vorba: prin acest forum, Nikon încearcă să ajute utilizatorii de echipament Nikon să-l folosească corespunzător şi să obţină randamente maxime din el, chiar şi la nivelul de începător sau de amator.
Îmi cer scuze dacă v-am supărat cu ceva, nu a fost în intenţia mea. Eu am cam spus ce aveam de spus pe subiectul acesta, am să încerc să mă abţin în continuare.