Un thread interesant pe care-l văd (ca de obicei
) cam târziu
Interesanta propunerea lui Cristi. Aparent are dreptate, adică argumentele lui sunt de bun simţ. Dar (bineînţeles ca exista un "dar") scapa din vedere anumite chestii obiective pe care nu le poţi nega:
Forumul Nikon este unul elitist prin definiţie. În România nu sunt mulţi profesionişti, iar din numărul lor oarecum redus, o bună parte foloseşte alt tip de echipament. Aici nu va intra Badea Gheorghe (intra doar badeavasile care ştie cu ce se papă Nikon -glumesc evident ) care habar n-are ce-i aia, nu ai cum ajunge aici din greşeală, să cauţi reţetă de sarmale şi să ajungi la Nikoane. Trebuie să ai o problemă referitoare strict la echipament Nikon. De aceea tind să le dau dreptate Sabinei şi d-lui Pop. E un forum nou, va mai creşte, dar nu vă aşteptaţi la minuni, este restrictiv prin natura lui.
Situaţia fotografilor din România este una mai specială. La noi, lumea a început să faca poze abia după 89, nu avem o tradiţie şi o şcoală în domeniu aşa cum au americanii sau alte popoare. Ţin minte cât de greu şi cu câte pile mi-a cumpărat tata un Praktika MTL5 prin anii 80, idioţii de la Secu spuneau că se pot face poze de spionaj din avion cu el şi de-aia se găseşte atât de restrictiv
Tot aşa cum n-aveai voie să ai maşină de scris, doar cu aprobări peste aprobări, la fel cu fotocopiatoarele, etc. Se temeau de spionaj, manifeste şi scrisori anonime, deh, ştiau ei ce ştiau. Pe vremea aceea exista doar o mână de rebeli precum dl. Lazăr, care faceau efectiv bişniţă cu echipament foto occidental sau japonez, doar ei ştiau cum şi de unde-l procurau, ar fi interesant să ne povestească şi nouă aventuri din Epoca de Aur, cred că ne-am amuza un pic (cu toate că nu e de râs...). Nu mai vorbesc cum se procurau hârtia foto, chimicalele şi filmele foto, eu pe vremea aceea făceam foto la Casa Pionierilor şi sunt din Tg.Mureş de loc (Azomureş vă spune ceva?). Ştiu că divaghez, dar aş vrea să vă povestesc o anectodă reală ca să vă daţi seama de spiritul vremii. Secretarul de partid de la o mare întreprindere din Tg.Mureş era supărat că nu aveau hârtie foto ca să pună muncitorii la panoul acela de onoare cu întrecerea socialistă. A facut omul rost cu mari pile de o cutie de hârtie foto, a chemat liderul de sindicat şi i le-a predat spunându-i: " ia de-aici tovarăşe, să nu te mai aud că nu ai, sunt 100 de bucăţi, am deschis eu cutia şi le-am numărat una câte una: sunt toate!"
Ei, societatea asta bolnavă s-a deschis la un moment dat. Au apărut aparatele foto performante accesibile oricărui om de rând. Foarte mulţi entuziaşti s-au lansat în treaba asta, unii de hobby, alţii doar pentru a plezni şi ei 2-3 nunţi şi să facă un ban. Toate bune şi frumoase, dar baza de cunoştinţe e .....foarte aproape de zero. Există doar o mână de iniţiaţi care într-adevăr cunosc fotografie, unii au răbdare să explice, alţii nu, voi reveni imediat la acest subiect.
Din lipsa asta de cunoaştere, apar nişte situaţii paradoxale. Am citit threadul d-lui Lazăr, cel cu democraţia, referitor la remarcile oarecum răutăcioase ale celor de pe B x G la adresa dânsului. Părerea mea sinceră este că aceste situaţii survin tocmai din lipsa generală de cunoştinţe şi de experienţă descrisă de mine mai sus. Am citit acolo anumite păreri care PAR oarecum elaborate, oarecum logice, oarecum de bun simţ proletaro-gospodin. Persoanele alea care-l acuză de reclamă deşanţată la adresa Nikon văd doar suprafaţa. Ei nu au cum vedea esenţa vorbelor d-lui Lazăr tocmai din lipsă de experienţă şi de cunoştinţe. Ei nu ştiu CE anume înseamnă Nikon, ce tradiţii are compania respectivă, CE anume a produs de-a lungul timpului. Ei nu-şi dau seama de faptul că prin simpla prezentare a unor fapte reale, realizările Nikon PAR o reclamă deşănţată într-adevăr. Mulţi dintre ei ştiu doar DSLR, nu au pus mâna în viaţa lor pe un aparat profesional pe film, nu mai zic de unul pe film lat de 120.
Şi să revin la subiectul anterior. Referitor la răbdare. Ştiu că mulţi îmi vor sări în cap, dar este un adevăr constatat de mine şi dezbătut cu toţi colegii mei fotografi. Încă nu am reuşit sa termin textul şi să postez pe threadul cu prezentarea pe "I love Nikon", îl am salvat in Word şi n-am mai ajuns să-l termin, îmi cer scuze, va veni şi ăla la un moment dat. Ideea este că am avut privilegiul şi onoarea de a munci alături de sute de fotografi profesionişti din aproximativ 45 de ţări pe vapoare de croazieră la Miami, nu am să intru aici în detalii. Înainte de asta, am la activ câţiva ani buni de procesare în laboratoare tip Kodak Express unde am colaborat cu zeci de fotografi profesionişti români adevăraţi, tip dl. Lazăr. Erau anii 90, încă nu apăruseră ciumpalacii, erau tot cei vechi. Ei, din colaborarea asta, am ajuns la concluzia incontestabilă că fotografii cu talent sunt nişte ciudăţei în proporţie de 90%. Nişte persoane cu probleme mari de atitudine, ego-uri umflate cu pompa, cu probleme mari de personalitate. Nu acceptă alternative, ei au întotdeauna dreptate. Cam toţi au o problema de a se exprima uman în limbajul articulat, poate tocmai din această cauză se exprimă atât de genial în limbajul vizual. Am exagerat un pic pentru a vă da seama exact la ce mă refer, nu vreau să zic că suntem chiar nişte psihopupu, dar problema există, este evidentă pentru cine vrea s-o vadă şi s-o accepte. Ăştia suntem noi. Şi nu doar in România, ci şi în State, UK, Filipine, India sau mai ştiu eu unde.
Hai că nu vă mai plictisesc pentru moment, aştept liniştit să-mi săriţi în cap ...
