Fac asta pentru a veni în ajutorul celor care sunt prea departe de un magazin specializat în tehnica foto, unde ar putea sta ore în şir să analizeze înainte de a lua o decizie . Fac asta pentru că este foarte trist să constaţi că nu este ceea ce ţi-ai dorit, pentru că nu ai ştiut ce să întrebi sau nu ai putut verifica din cauza că cei de la magazinul în care se vând de la fiare de călcat , laptopuri şi periuţe de dinţi electrice până la hardughii de combine frigorifice, ţi-au răspuns întotdeauna : „ne pare rău dar bateria aparatului este descărcată”.
Orice amator îşi doreste un aparat care să nu coste jdemii de mlioane, să prindă de la toată panorama Făgăraşului până la granulele cubuleţului de zahăr de lângă ceaiul turistului de pe Moldoveanu’, să tragă cadru după cadru cu cadenţa unui AKM, sa folosească o lumanare în loc de bliţ şi numai dacă se poate să nu aibă gabaritul unui televizor rusesc cu lămpi. Asa ceva nu există nici la NASA.
În aprilie 2010 am cumparat un Nikon D5000 din dorinţa de a trece la DSLR. L-am ales nu pentru că este un Nikon, ci pentru că l-am putut cumpăra cu un fel de program rabla („buy-back”). Am dus o coajă şi l-am luat cu 1700 RON. Am să vă povestesc acum ce îmi place, ce nu şi ce mi-ar fi plăcut să aibă aparatul meu foto fără să mai enumăr avantajele unui aparat cu vizare prin obiectiv SLR.
Pro :
-un gabarit perfect, împreuna cu borcanul cântărind cam 1.2kg.
-ecran rabatabil pe care iniţial l-am considerat o fiţa dar care ulterior m-a scos din nişte poziţi de fotografiere foarte coclite, folosind modul Live view. Recomand folosirea focalizării manuale pentru acest mod pentru că pe autofocus prinzi „toate cele patru anotimpuri” până se decide.
-posibilitatea declanşării prin telecomandă .
-senzor mare de 12 MP (10 MP fiind suficienţi pentru o fotografie clară chiar şi la o mărime de 30x45 cm. Ori câţi dintre voi veţi scoate frecvent fotografii mai mari de 10x15 cm ? La rerezoluţia JPEG maximă, D5000 face fotografii de 36x24 cm la 300 pixeli/inch. Vă ajung ? )
-rotire automată a imaginii ecranului doar în cazul afişării informatiilor de fotografiere nu şi a fotografiilor făcute pe inalt.
-lipsa meniului în limba română, preferând englezescul cancel in loc de, sa-i spunem românescul ?, revocare.
-buton de acces rapid personalizabil accesibil mâinii stângi . Îi alegi funcţia, ţi apăsat şi mişti din rotiţă pentru a selecta (nr. ISO sau normal-rafală-silenţios)
-modul silenţios de fotografiere este util în locurile unde ţi se cere taxa/foto pentru 15-20 poze amărâte, în cazul în care reuşeşti să piteşti aparatul ...dar cu un zumălău de 18-105mm, cam greu. (o fata, mai uşor de crezut dar ca baiat, cam stârneşti invidie). Sunetul aprinderii unui chibrit este mai zgomotos. Pe modul [Q] silenţios nu poţi trage rafală.
-priză în mană bunicică.
-utilizatori mulţi, prin urmare o gamă largă de obiective atât noi cât şi second. Mai devrerme sau mai târziu vei dori şi alte obiective.
-selectorul de moduri se roteşte la infinit nefiind nevoie să învart în sensul opus, neavând limitator .
Contra:
-pe autofocus în Live view se duce, trece de punct, caută după care revine la punctul de clar pe care tocmai l-a ratat. Acelaş lucru îl va face şi la a doua fotografie chiar dacă punctul de clar este tot ăla doar cu mici diferente de reîncadrare.
-bliţul se inalţă insuficient făcându-l inutilizabil pentu fotografiile la firul ierbii din cauza umbrei făcută de obiectiv atât la 18 cât şi la 50mm darămite la 105.
( consider obiectivul all-around ideal pentru nevoile oricărui amator care doreşte un singur obiectiv pentru toată viaţa )
-butonul de ajutor situat în mijloc ar fi fost mai de ajutor dacă era concav sau patrat. Eu unul aş fi preferat să nu existe această functie.
-viewfinder prea mic. La veteranul meu SLR pe film ceea ce se vede prin obiectivul de 50mm (considerat normalul pt. formatul de 35mm) are un raport de 1:1 la distanţa maxima, infinit. La D5000 este de 1:3,5 la focalul de 35mm (considerat normalul pentru digital). Deci ce vezi prin obiectiv, este de 3,5x mai mic decât ceea ce vezi dacă deschizi şi ochiul stâng.
-orificiul de vizualizare nu are acelaş raport de proporţie cu viewfinderul colţurile acestuia depăşind marginile orificiului chiar şi cu reglajul de dioptrie dat la minim, ceea ce te cam înghesuie în ocular.
-doar 230.000 pixeli ai LCD-ului
-lipsa posibilităţii de reglare atât a diafragmei cât şi a timpului in modul manual. In M poţi regla doar timpul din rotiţă. Pentru reglajul diafragmei trebuie să te întorci în modul A după care revii in M.
-dacă lumina este insuficientă apare un semn de exclamare urmat de mesajul „Subject is too darck”, ce se plantează exact peste informaţia modului de fotografiere ( A, P, S...) şi rămâne acolo înţepenit câtă vreme blitul încorporat este coborat. Este destul de supărător mai ales că este trecut pe un fond alb ce te sparge la ochean.
-curăţarea automată a senzorului intră automat atât la pornirea cât şi la oprirea aparatului, fapt care întarzie un pic efectuarea primei fotografii.
-lipsa unui buton dedicat WB (white balance) dar care să permită nu selectarea intre wb-urile prestabilite ci posibilitatea creeri wb-ului personalizat. Adica : ai focalizat pe alb, ai apasat butonul WB, ai declanşat, a memorat şi noroc bun Ardeal ! Ca să faci lucrul ăsta cu D5000, intri în meniu, selectezi My sau Shooting menu, apoi WB, Preset manual, Measure, Overwrite existing data ?, Yes şi aaaaaaaaaaaa le lu ia !!! ...ai facut în sfârşit balansul pe alb personalizat. De ce să faci asta când le ai deja pe cele prestabilite ? Pentru că altfel ţi-ai fi cumpărat o „săpunieră” nu un aparat care costă cât o maşină de spălat vase.
-afisajul informaţiilor pe ecran este un pic cam aglomerat.
-Filter effects, Color outline, Straighten, Distort, Fisheye, Perspective, din Retouch Menu sunt toate furaje adică umplutură. În Color balance tot din acest meniu apar, în dreapta imaginii, micsorată de te dor ochii, un fel de histograme ale culorilor iar în stânga jos o chichineaţă de cursor pentru reglajul culorilor.
-funcţia de filmare, n-a facut decât să ridice preţul aparatului. Mai înregistrează şi mono.
Mi-ar fi plăcut :
-două rotiţe de selectare, una pentru timp cealaltă pt. diafragmă.
-un viewfinder măcar de 1:2 raport de mărime.
-ca blitul să se ridice mai mult.
-un senzor de detecţie a feţei pentru oprirea ecranului.
-mai multe butoane dedicate sau măcar cele existente, cu funcţie dublă .
-butoane inscripţionate cu vopsea fluorescent-reflectorizantă.
-să-şi cureţe automat senzorul, doar la prima pornire după schimbarea obiectivului.
-pentru Color balance un afisaj în genul modului Perspective control unde cursoarele pentru reglajul culorilor să fi fost situate jos, stânga şi în dreapta imaginii de retuşat.
Ca rucsac foto+compartiment lucruri personale, am ales Tamrac 3370 Aero 70 dar recompartimentat astfel încât aparatul să stea cu gripul în sus pentru a fi mai usor de scos iar cu LCD-ul pe baza rucsacului. Nu-mi voi cumpara un Grip Battery pentru că e ca şi când ţi-ai pune eleroane roşii pe Dacie ca să semene cu Ferrari.
so... la romana / literatura sigur ai avut 11 nu 2 ca mine la gramatica. 
