Potografia de strada, Legal sua Bun Simt?

[c6t9]

In Romania se poate fotografia orice atat timp cat fotograful se afla pe domeniu public. Fotografiile de strada necesita dezvoltarea abilitatilor de a fi discret si empatic. Se invata cu timpul. Cand iesi la fotografiat pe strada e recomandat sa ai un 35mm sau un 50mm pentru ca altfel sperii oamenii cu un tele. Nu e vorba ca nu ai avea voie dar astea sunt reguli nescrise pentru o sesiune de succes

PS: Nu strica niciodata sa ceri voie daca situatia o cere. Am avut persoane care m-au refuzat si din bun simt nu le-am facut.

Oamenii sunt temători din fire și plini de idei preconcepute. Există oarecum o scară a impactului pe care îl poți avea.

Prima treaptă este chiar intenția de a face fotografia, indiferent cu ce. Mulți nu-și percep extrem de bine imaginea și nu sunt de acord ca fața lor să fie imortalizată și arătată altora.

A doua treaptă este utilizarea unui aparat care în mintea multora înseamnă profesionist (poate să fie și un bridge ceva mai voluminos, nu toți fac diferența), deci ai un plan pentru imaginile trase. Sigur câștigi tu ceva de pe urma lor.

A treia treaptă o reprezintă utilizarea unui obiectiv mare. Deja oamenii se simt vânați. Nu văd nici o diferență față de o armă.

Dacă cumva poți demonta aceste bariere, atunci ești în siguranță. Lucrurile pornesc de la un simplu zâmbet, gest, la discuții mai aprofundate. Problema este că de multe ori așa pierzi momentul. Trebuie să-ți asumi un risc oarecare. Asta e, parte din "meserie".

[Bogdan Dulgheru]

... Nu văd nici o diferență față de o armă.

Ar fi o diferenta: lipsa glontului ... si ce o fi mai bine: sa fii impuscat cu o arma (pe care o vezi doar atunci cind e prea tirziu) sau sa fii fotografiat (chiar si cu blitz) cu un 70-200 pe care il vezi de pe la 2m ... eu prefer varianta 2

[c6t9]

S-ar putea să ai o surpriză în reacțiile celorlalți. Am relatat eu cândva aici sau în altă parte, nu-mi mai aduc aminte, niște cazuri mai puțin fericite din care fotografii au ieșit destul de șifonați. Uneori și eu sufăr de inconștiență la acest capitol. De exemplu ne plimbam prin partea mai puțin recomandată a Marsiliei, pe la 1 noaptea, cu aparatul în mână și chiar făceam poze. Nu-mi aduc aminte să fi văzut prea mulți albi pe acolo și am înțeles că sunt probleme destul de des. Am imagini cu oameni de culoare. Surprinzător, nici măcar din priviri n-am sesizat vreo atitudine ostilă. Probabil e și fața mea de vină, par nevinovat din start În mod normal nu ar fi trebuit să-mi fie frică într-unul dintre cele mai mari orașe din Franța, asta fiind o altă discuție. Agresivitate numai în România am găsit. Sau de la români prin alte țări, nu-mi aduc aminte de vreun străin, măcar unul singur. Nici măcar la unguri, care chipurile au ceva cu românii. Am întâlnit unguri care sunt niște oameni fantastici și care ne-au ajutat, noi fiind 2 străini cu care se înțelegeau prin semne (noi = eu și nevastă-mea care are destul curaj să meargă cu mine, deși n-am toate țiglele pe casă). Poate ține de educație, de obiceiuri, nu știu. NU pot spune același lucru despre ungurii din România, care nu au vrut să-mi vândă o pâine. Am prieteni foarte buni, care sunt unguri, știu maghiara. N-am nimic cu oamenii în principiu, cât timp este o atitudine reciprocă. Din punctul meu de vedere discriminarea pozitivă a ajuns la cote ridicole. Și ăsta e un alt subiect.

Fotografia de stradă este foarte frumoasă, ai șansa de a descoperi tot felul de cadre interesante, dar nu este lipsită de riscuri. Și recunosc că îmi este mai mult frică când aud români prin jur, decât alte nații. În Barcelona, pierdut pe niște străzi, am dat de niște băieți de culoare care vindeau droguri. Chiar ne-au întrebat dacă ne interesează ceva marfă, aveam aparatul în mână și cred că involuntar i-am prins într-un cadru. Nu au reacționat deloc violent. În Portugalia la Capo da Roca este o drăcie acolo în care nu ai voie să faci poze. Sunt semne, te anunță ăia (unul e îmbrăcat în polițist din ce-mi aduc aminte sau poate amândoi, nu i-am fotografiat pe ei și acum iar nu-mi aduc aminte). Ei bine, pur și simplu, fără să gândesc, am dus aparatul la ochi și am tras câteva cadre chiar lângă ei, cred că la 30s după ce m-au atenționat. Nu m-a arestat nimeni, nu m-a luat nimeni la bătaie. Nu mi-am dat seama pur și simplu. Am avut reacții mult mult mai violente în fața mall-urilor din România. Cum spuneam, poate dacă aveam o armă în mână nu apăreau atât de mulți paznici. În Germania la castelul Hohenzollern nu ai voie să faci foto în interior. Este politica oficială. Dar indirect ești lăsat să rămâi în spatele grupului și nu te deranjează nimeni. Alegerea îți aparține. Într-un fel îi înțeleg când vor să-și vândă propriile albume, din asta trăiesc. Drept urmare, am tras doar 2-3 cadre, deși castelul este destul de mare.

[fotograful.anonim]

In completarea lui c6t9:

Ostilitatea romanilor fata de fotografiere e foarte cunoscuta printre cei care au fotografiat si pe alte meleaguri. Un alt exemplu e Olanda. Olandezii sunt atat de relaxati in ceea ce priveste intimitatea incat nu au nici macar obiceiul de a trage draperiile la ferestre. Poti vedea lejer in casa omului (in dormitor totusi sunt trase), lucru inacceptabil pentru romani. La fel si pe strada. In orasele mari ale Olandei (Amsterdam, Rotterdam) sunt inregistrate la primarie peste 200 de nationalitati si eu pe strada nu am intalnit o persoana care sa imi spuna ceva pentru ca i-am pozat. Ce-i drept nu prea am intalnit romani pe strada.

[Bogdan Dulgheru]

Deci putem trage 2 concluzii/simplificari din experientele prezentate:
- street photo e periculos / neindicat a se practica in Romania sau/si in zone dens populate cu cetateni romani;
- in orice alt loc (care nu are o interdictie expresa in acest sens) se poate practica cu foarte mare succes si fara nicio opreliste.

Cred ca i-am rezolvat problema initiatorului acestui topic