Chiar daca partea de workshop a fost oarecum un fiasco, ea a fost gândită bine, păcat că a eşuat din vina noastră, a participanţilor, în niciun caz a organizatorilor. Cei care vroaiau "sa vada niste tzatze" neaparat, s-au inghesuit peste cei inscrisi la seria de dimineata, astfel ca in loc de 20 am fost mult mai multi, dar nu asta e important. Chiar si 20 ar fi fost mai multi cu...19, dar nu asta e ideea. Eu personal, nu am mers pentru modele si pentru posibilitatea de a vedea niste lumini de studio. M-a interesat si mi-a placut foarte mult prezentarea teoretica a d-lui Dinu, acesta a si fost motivul principal pentru care am participat la acest workshop. In rest, cine vrea, poate experimenta in regie proprie. Vorba ta, fotografia de acest gen nu se face in conditiile alea, trebuie sa ai o anumita stare creatoare, modelul si fotograful trebuie sa fie detasati, nu ca la balci. Trebuie sa poti sa-ti exprimi ideile, ori pentru asta trebuie sa comunici cu modelul, trebuie sa poti aranja luminile cum vrei tu si trebuie sa nu ai alti 35 care-ti sufla in ceafa.
Dar a fost foarte bine pentru cei care nu vazusera lumini de aproape in viata lor, au fost multi incepatori care trebuie sa porneasca si ei de undeva. Te rog sa ma crezi ca nici nu am vrut sa-mi scot aparatul din geanta, a durat mult pana am facut-o, mai mult m-am plimbat si m-am amuzat de baieti cum se inghesuiau şi de ce bălării le ziceau la fete. Fotograful englez John şi MR au fost criminali
Eh, pana la urma am scos şi eu aparatul, nu puteam sa merg acasa chiar fara nici o imagine. La fel am patit si la workshopul dlui Vîrlan. Eu m-am dus sa-l ascult pe el, sa vad ce are de zis, cum abordeaza el problema. Si pot zice ca am invatat cate putin (sau mai mult) de la ambii, de fapt de la toti cu care am discutat acolo. Parerea mea sincera este ca nu ne nastem invatati, invatam pana murim, iar daca suntem deschisi la creier putem avea doar de castigat. Se adauga ceva, nu se ia. Parerea mea. Am un coleg din Sinaia, era chiar aproape de Bran. NU l-am putut convinge sa vina. Este un fotograf foarte bun, in State avea tot timpul probleme pentru ca era mult prea creativ pentru ce se cerea acolo si-i punea pe altii in dificultate cu clientii. Singura lui problema este ca e cam introvertit si are impresia ca stie tot. Din punctul lui de vedere, el nu are ce invata de la altii, el detine adevarul absolut. Se considera mai bun decat Moiceanu, poate o fi, dar pana una-alta Moiceanu a facut ceva la viata lui. Degeaba faci fotografii minunate pe care nu ti le cunoaste nimeni si care vor muri odata cu tine. Degeaba esti un geniu nestiut si consumatorul final de fotografie habar nu are cine esti, ce vrei si ce ai de zis.
Dar sa revin, am divagat putin. Mi-a placut enorm workshopul d-lui Dinu, nu-mi pare rau nicio secunda ca m-am dus acolo. Chiar daca shootingul in sine a fost aiurea.
La pozica pe care am postat-o eu (nu-i zic aleia fotografie) mi-a placut expresia modelului, chiar daca tehnic si artistic e defecta. Eu am fost format dupa scoala americana, adica ESP (expression sells photographs). Eu abordez comercial, din punct de vedere al clientului, chestia asta m-as bucura s-o schimb in bine, de-aia ma agit ca spray-ul. Eu nu am facut fotografie pentru alti fotografi sau pentru critici de arta. Nici macar nu am expus. Am vandut doar. Le-a placut lor cum a iesit si au cumparat, atat. Ori omul mediu nu are pregatire formala in arte vizuale, il intereseaza doar ca are si el o fotografie in care a iesit tot, cu capul intreg, nu clipeste, i se vede fata bine, iar daca mai si zambeste si are o expresie buna pe fata o cumpara. McDonalds. Ce vreau eu sa imbunatatesc acum este latura artistica si creativa. Ori din acest punct de vedere, ce ne-a zis dl. Dinu acolo a fost de un real folos. Restul nici nu conteaza. Stii si tu ce-i in Galati pe domeniul pe care activez eu adica in fotografia de nunta: cu o mana filmeaza, cu alta fac poze, cu alta pun muzica, cu alta decoreaza, le iau bani putini si toata lumea e happy. Mai putin eu