Alegerea ISO se face in functie de mai multi factori pe care am sa ii enumar mai jos impreuna cu implicarile lor.
Cred ca primul si cel mai important este dimensiunea (a se citi "destinatia") imaginii finale.
Daca ea este destinata tiparirii la dimensiune 1:1, ceea ce in marea majoritate a incepatorilor si hobistilor va asigur ca nu este cazul, atunci se recomanda folosirea cu atentie a valorilor mari.
Si ma refer aici la ultima si penultima valoare setabila a camerei.
Daca imaginea va fi printata la 1:2 din rezolutie, daca nu ai dat "crop" ca la nebuni si nu ai marit nejustificat imaginea, daca ai lucrat cu grija si daca ai de gand sa o vizualizezi ulterior pe monitor se pot folosi si valorile maxime.
Timpul de expunere este direct afectat de valorile ISO si este oarecum in legatura si cu distanta focala la care se fotografiaza.
Relatia dintre timpul maxim de expunere si distanta focala este de forma t=1/f, adica la 50mm echivalent film se poate merge pana la 1/50 sau mai scurt cu o mana sigura si cu respiratia oprita.
Eu am experimentat ca fiind cel mai aproape de rezultatul natural un timp de expunere in jurul a 1/125s care ar trebui sa fie acoperitor pentru situatii uzuale avand ca rezultat reproducerea naturala a cadrului fotografiat. Dar mai putin valabil pentru fotografia de sport si oriunde este nevoie de distante focale mari.
Zgomotul aparut la valorile mari ISO se pare ca este principalul factor ce sperie pe toata lumea.
Am sa va spun ca nu e chiar asa si ca la print A4 sau mai mic e foarte greu de sesizat.
De fapt ce deranjeaza cel mai tare este zgomotul ramas in imaginea jpeg finala pe care camera o scrie pe card dupa ce a aplicat NR automat (functioneaza la valorile mari chiar daca a fost dezactivta optiunea) si care este sub nivelul unui program de editare foto specializat.
Am tras cu D40 la 1600 fara probleme si imaginile arata bine si se pot printa la calitate excelenta.
Problema apare atunci cand imaginile sunt analizate cu perseverenta la nivel de pixel si doar din prisma tehnicista a realizarii lor.
Daca ajungi sa procedezi asa, te-ai ars. Devii sclavul tehnologiei si pentru tine ISO ajunge sa reprezinte ceea ce reprezinta "megapixel" pentru cei ce cumpara aparate foto de la Cora.
Mai exact, un atribut de marketing.
Nikon se pare ca insista mult pe acest argument in ultima vreme.
Referitor la expunerea in sine am auzit destul de des vehiculata pe forum recomandarea de a trage usor spre dreapta, adica de a supraexpune putin pentru a mai reduce din zgomotul de imagine cu riscul pierderii detaliilor din zonele luminoase.
Nimic mai gresit. Asa lucreaza toate compactele si camerele DSLR pentru incepatori.
Cand te duci la colt sa scoti pozele ca sa o impresionezi pe "iubi", in format 10x15 sau 13x18, zgomotul care la 1600 era vizibil la 1:1 pe monitor, acum a disparut in totalitate.
Dar in schimb daca ai avut ghinion sa ai mult cer in fotografie (si asta la incepatori se intampla) acum este ars si nu contine absolut nici un detaliu.
Problema este ca informatia din zonele arse se recupereaza mult mai greu sau deloc decat cea din zonele subexpuse, iar expunerea in sine este un compromis pe care il faci de fiecare data cand apesi pe buton.
Sigur ca o imagine mai luminoasa arata mai bine decat una intunecata, dar arata mult mai rau zonele ce nu contin absolut nimic, fie ele ale sau negre.
Offtopic: Parisul e minunat, Franta la fel si in general orice oras mai curat si mai fara praf si noxe cum sunt orasele de pe la noi.