În fotografierea copiilor, în special a celor mici, trebuie neapărat să intri în jocul lor. Să te maimuţăreşti cu ei, să le vorbeşti tot timpul, eventual prinde bine o altă persoană care te ajută făcând tot felul de măscări în spatele tău, încercând să-i atragă atenţia şi să-l facă să râdă.
Se pot obţine imagini foarte interesante cu un copilaş mic care e pe burtică şi să-i pui o jucărie preferată undeva aproape de el, la care să tindă să ajungă de-a buşilea.
Alta chestie, nu am o explicaţie neapărat ştiinţifică sau teoretică, dar am observat din experienţa proprie faptul că ei sunt oarecum mai predispuşi decât adulţii la apariţia fenomenului de ochi roşii (nu e cazul în studio sau la lumina naturală sau continuă).
Şi da, cum zicea cineva mai sus, trebuie să te târăşti la nivelul lor. În genunchi, pe burtă, cum consideraţi. Nu vrem să-i deformăm în fotografii. Este exact acelaşi caz în care unii fotografi fotografiază femei frumoase, care vor să-şi arate picioarele lungi şi frumoase în mini, iar datorită deformării perspectivei prin fotografierea oarecum de sus, le ies picioare de raţă, scurte şi groase