Mi se pare exagerata la maxim si mult prea departe de realitate, de parca s-ar fi folosit PS cu masti, decupaje, stich, suprapuneri ...
Conturul subiectilor este extrem de obositor si ireal: daca dai unui copil 2 cadre (tiparite pe hirtie), unul cu subiectii in focus (la un f/5.6 sau f/8) si altul cu fundalul complet defocalizat, ii pui sa decupeze cadrul cu subiectii pe conturul lor si sa lipesca decupajul peste fundalul blurat, rezultatul va fi asemanator (chiar mai bun, daca se retuseaza conturul in PS).
Poate ca rezultatul ar fi fost mai bun (in sensul apropierii de realitate) daca s-ar fi folosit un numar mai mic de cadre (9 de exemplu, asa cum recomanda chiar autorul).
"Analizand" un pic cadrele de nunta ale lui Brenizer cred ca mi-am format o opinie (proprie) asupra ideii de la care s-a pornit: cadre de nunta cu multe personaje, iar fiecare participant s-a dorit a fi pe post de subiect principal (in focus) fara un interes deosebit asupra ambiantei si locatiei respective; cum sa-i impaci pe toti: prin aceasta tehnica. [am banuiala ca fiecare din subiectii prezenti in cadru, au primit si un original, in care doar ei sunt in focus, iar restul ... peisaj
si ambele parti castiga in felul lor]