Buna ziua tuturor.
Va supun atentiei un concept de ringlight pe care l-am realizat cu putin timp in urma. Admit ca este departe de perfectiune, motiv pentru care criticile constructive sunt binevenite.
-
- Macro Ringlight
Proiectul pe care vi-l propun in continuare este aplicabil in cazul fotografiei macro sau close-up permitand o iluminare totala sau partiala a scenei cu diferite intensitati luminoase in functie de necesitati. Acest concept de ringflash foloseste lumina continua pentru a nuanta subiectele fotografiate de aproape, lumina ce provine de la un set de LED-uri de mare intensitate controlate electronic in impulsuri. Ideea mi-a venit dupa cateva incercari de a fotografia o banala scrumiera de sticla in care se aflau niste seminte. Solutia evidenta, un ringflash sau ceva asemanator. Dupa prospectarea pietei si preinfartul de rigoare cand am vazut preturile la echipament de iluminare macro, m-am hotarat sa-mi construiesc singur unul.
Am pornit prin a alege sursa de lumina. Aici variatiile sunt foarte putine:
- Lampa inelara cu descarcare in gaze
- Lightguide si lampa normala (eventual un blitz cu hotshoe)
- Multe lampi de mica energie dispuse in stea
- LED-uri de intensitate luminoasa mare. Am ales-o pe ultima, iluminare cu LED-uri de intensitate mare. Motivele au fost multe si as putea sa va plictisesc cu o gramada de termeni electronici, insa nu asta e ideea. Din punct de vedere foto, sunt cateva avantaje:
- stabilitate a temperaturii de culoare (practic LED-ul acela are o temperatura de culoare invariabila)
- consum mic la aceeasi intensitate luminoasa
- nu necesita ridicatoare de tensiune
- sunt perfect reglabile prin PWM (un tip de comanda in impulsuri; nu intru in detalii)OK, am cumparat LED-urile, am descarcat fisa tehnica a producatorului (Osram) si "pe cai ca se filmeaza". Nu vreau sa postez calculele de dimensionare ale componentelor din schema electronica pentru ca n-are sens. Cine se pricepe sau e curios, ma va intreba ulterior si am sa-i raspund cu cea mai mare placere.
Schema electronica
-
- Schema electronica de principiu
Sus este schema electronica de principiu a ring-flash-ului. In realitate, schema este divizata pe doua placute, una de comanda care se ataseaza de trepied, iar alta de "putere" care se afla ingramadita in inelul de lumina (acesta se monteaza pe obiectiv). Montajul de comanda cuprinde un microcontroller care gazduieste codul sursa, microbutoanele (trei la numar plus un intrerupator culisant pentru Oprit/Pornit), stabilizatoare, filtre, whatever. Montajul de putere, cuprinde LED-urile, rezistentele de balast si tranzistoarele de sarcina. Legatura intre ele se face prin cablu cu 6 fire cu o "mica" pereche de mufe pentru decuplare.
-
- Modul de comanda
Functional, inelul are LED-urile impartite in patru grupe (sus, jos, stanga, dreapta) cu cate 2 LED-uri per grupa. Soft-ul pe care l-am scris, permite activarea sau dezactivarea oricarei grupe, asadar fiind posibil un numar de 15 scheme de iluminare. Luminozitatea LED-urilor se poate controla pentru toate LED-urile.
Controlul inelului de lumina este destul de simplutz, dupa pornire se aprind grupele default (sus si dreapta) si lumineaza LED-ul martor verde insemnand ca se poate controla prin butoanele +/- luminozitatea LED-urilor de putere (in intervalul 10%-100%). Default este si puterea dupa power-on la 70%. Toate aceste default-uri se pot modifica din codul sursa. Apasarea butonului AC duce la aprinderea LED-ului martor rosu, insemnand ca acum butoanele +/- controleaza modificarea grupelor aprinse/stinse. Apasarea repetata pe aceste butoane face sa defileze toate cele 15 combinatii posibile de aprindere a grupelor. Cu + (plus) defileaza "inainte" combinatiile, cu – (minus) "inapoi". Dupa ce s-a selectat modul de iluminare, o noua apasare a butonului AC duce la intoarcerea in sistemul de reglaj al puterii (semnalat de LED-ul verde). Butonul Oprit/Pornit e evident ce face
Cu scuzele de rigoare, codul sursa nu-l voi posta pentru ca am lucrat destul la el ca sa functioneze atat de fluent. Cine doreste sa reproduca inelul, ma poate contacta, si am sa-i dau direct fisierul *.HEX cu care se programeaza microcontroller-ul.
Asta este partea usurica a prototipului, programare low-level (intr-un limbaj de asamblare) si unpic de vizualizari ale semnalului pe osciloscop (si eventualele corectii). Partea de electronica e aproape simpla; buclele de masa trebuie evitate, in rest nici o cerinta deosebita.
CarcaseleAcum urmeaza partea greoaie.
Am sa incep cu carcasa modulului de comanda. Este realizata din plastic, cumparata de la magazin de electronisti pe 7 lei (scump dom'le, scump...). Placa electronica de comanda este debitata si fit-uita dupa aceasta carcasa. Mare lucru nu este de munca la ea, cateva pile pentru locasul butoanelor si pentru iesirea cablului din carcasa si e gata. Ah, si mai este o gaurire pentru fixarea surubului camera / trepied. Eu initial mi-am imaginat ca voi prinde cutiuta de piulita aparatului foto, insa clar ca n-am folosit solutia asta, intrucat ea (piulita) este "ocupata" cu trepiedul. Asa ca long-live banda scotch si "imprietenita" cutiuta cu unul dintre picioarele trepiedului.
A urmat apoi prima revizie. Mecanic, am eliminat surubul pentru fixare pe camera, am pus un dop in locul gaurii si am practicat alta pentru fixarea unui colier de cabluri de tensiune. Trepiedul meu are sectiunea piciorului circulara la 25mm si am gasit un colier exact de dimensiunea asta. Se potriveste foarte bine si nu incurca deloc in folosirea non-macro a trepiedului, motiv pentru care nu am mai dat jos cutiuta de atunci. Soft, am optimizat codul sursa pentru ca la 10% aparea flickering vizibil. Functional, nu are nimic, insa nu-mi placea mie cum se vede. Electronic, am pus niste condensatoare pe emitor-colector ca sa arete mai “curat” semnalul PWM pe osciloscop.
-
- Trepied+ControlBOX
Buuun, acum vine partea dureroasa: inelul propriu zis. Dupa ce am incercat eu cateva tentative de prefabricate a la Practiker; m-am suparat si am vorbit cu un amic strungar sa-mi faca un prototip. Am facut modelul 3D, desenul de executie si da-i! (ingineria bat-o vina, e defectul meu profesional
). Mai jos este desenul de executie al inelului de lumina. Al meu este realizat din aluminiu turnat liber si apoi aschiat prin strunjire. Daca folositi aluminiu turnat, asigurati-va ca procesul de turnare este realizat de o persoana cu experienta. Daca turnarea e de mantuiala, puteti sa uitati operatiile urmatoare de aschiere pentru ca apar sufluri in volumul de material si astea vor duce la fisurarea si spargerea semifabricatului in universalul strungului. Puteti incerca si cu alte materiale cu conditia sa fie usoare ca sa nu solicite la incovoiere excesiv obiectivul. Pe mine reperul asta m-a costat 50 de lei (20 la turnatorie si 30 la strunjire).
-
- Inel_fata
-
- Inel_spate
O ultima operatie la inelul de aluminiu este practicarea unei gauri prin care sa iasa cablul de legatura cu cutiuta de comanda. Fixarea inelului pe obiectiv l-am facut cu o rama de filtru veche de 58mm. Ca nota de desen, zona cilindrica tolerata (diametrul de ø60 –0.05 – 0.15) trebuie facut cu grija intrucat acolo intra filtrul. Daca nu este respectat campul de toleranta, asamblarea cu filtrul nu va fi posibila sau nu va apararea strangerea. Eu am calculat serajul (toleranta aceea) pe zona cilindrica in asa fel incat sa apara un moment de frecare de cel putin 15Nm, arhisuficient pentru ca filtrul sa nu se roteasca "in gol". Restul cotelor sunt cote libere, strungarul Dv. putand sa le micsoreze daca dispune de echipament mai performant sau material mai ductil decat aluminiu curat. Eu va recomand sa nu coborati cu peretele inelului sub 1.6 mm pentru ca nu va rezista fortelor de aschiere. De asemenea, instruiti strungarul sa foloseasca avans automat cu pas fin si cutitul proaspat ascutit pentru suprafata exterioara ca sa-i dea un luciu frumos si o textura atractiva inelului (zona asta este zona de aspect si trebuie tratata ca atare). Eventual puteti sa-i spuneti sa randalineze acea suprafata daca va place. Mie nu mi-a facut cu ochiul ideea pentru ca imi aducea aminte de vechile compostoare din autobuz
-
- Desen de executie
Rezolutia desenului de exectie din acest post nu e foarte stralucita, iar daca pur si simplu copiati si printati se prea poate ca sa nu se observe mare lucru. Cine doreste sa execute, dati un PM si va trimit desenul direct in format *.DWG.
Partea de asamblare este acum aproape gata. In locasul inelului unde intra LED-urile am tapetat peretii cu hartie autocolanta deoarece aluminiul are prostul obicei de a conduce curentul si numai ma trezeam cu scurturi. Oricum nu se intampla nimic grav (eventual se ardeau tranzistoarele de sarcina) insa apoi trebuie desfacut, dezlipit si lipit alte componente si tot asa – munca degeaba. O idee foarte buna este sa folositi aluminiu anodizat. Eu asta aveam in plan insa nu am gasit pe cineva care sa-mi supuna reperul la tratament electrochimic. Avantajul este ca materialul este mai ductil asa ca rezista muuuuult mai bine la socuri, rezista la coroziune (aluminiul curat face rugina alba – un fel de depunere poroasa alba – cand este supus unui mediu salin) si avantajul de baza – nu conduce curentul.
Dupa ce am montat modulul de "putere" in inel, am facut probele de functionare si am asezat un dispersor din plastic translucid pe un strat de buretel dublu-adeziv.
Am insistat atat de mult pe partea aceasta a carcaselor pentru ca este si cea mai sensibila parte a proiectului. Softul si elecronica nu se vad direct, insa carcasele sunt repere de aspect si cand cineva se uita la ele, o finisare ingrijita va inspira din prima incredere in echipament, chiar daca nu este facuta "de fabrica". In plus, urasc munca de mantuiala si ma dezgusta cand vad ca la noi orice munca, oricat de bine platita, este realizata intr-o scarba si intr-o badjocura de nedescris. In fine, asta e cu totul alta problema, poate ca oboseala isi spune cuvantul
Cam asta e toata reteta. Mai jos aveti cateva poze demonstrative facute cu inelul.